Din Gijon…con amor
Anul acesta am ajuns in vacanta in Gijon – Spania. Pana acum aproape 2 luni nu auzisem niciodata de acest orasel de pe coasta Atlanticului. Cand ma gandeam la vacanta vara in Spania, ideea era sinonima cu caldura intensa, ariditate, aflux mare de turisti si bineinteles, orasele tinte absolute ale turistilor de pretutindeni: Barcelona, Valencia, Madrid, Malaga, Sevilia. Pentru a localiza Gijon am intrat pe google maps si am vizualizat Spania intreaga – Gijon se afla in nordul Spaniei, fix in mijlocul cordonului verde format pe tot nordul tarii, incepand de la Santiago de Compostela nord-vest, pana la faimosul Donostia San-Sebastian de la granita nord-estica cu Franta. Am aflat ca singura parte verde din Spania este nordul acesteia, approximativ 15% din tara, restul fiind acel climat arid cu care asociem de obicei Spania. Imprejurimile Gijon sunt muntoase spre deluroase si verzi, temperatura nu depaseste de obicei 26 grade vara si nu coboara sub 5-6 grade iarna. Cine se gandea ca vom fugi de caldura torida de vara din iulie-august din Romania, fix in Spania?!
Orasul este curat, cochet, elegant si rafinat si, cel mai important, din fericire, inca neinundat de turisti! Te poti plimba in voie pe strazile orasului vechi fara sa te calci in picioare si sa ai impresia ca te incearca o senzatie claustrofoba din ce in ce mai accentuata. Sunt turisti, bineinteles, insa nu depasesc o densitate insuportabila iar acest fapt te lasa sa respiri in voie, nu iti invadeaza spatiul, lucrurile nu se intampla ca pe banda rulanta.
Am prins sezonul reducerilor de vara in magazine, spre deliciul meu si spre disperarea partenerului de viata, dar, hey, in viata trebuie sa ai rabdare: eu rabdare si atentie sporita la maxim pentru a nu rata vreun magazin, el, rabdare cu mine. In magazine, vanzatoarele in mare parte sunt localnice, care nu stiu o boaba de engleza (sau daca stiu, nu vor sa isi exerseze skill-urile de a vorbi o limba straina) asadar, am folosit toate cunostintele mele de spaniola obtinute dupa vreo cateva telenovele sud-americane urmarite prin liceu si facultate. Pana la urma tot ne-am inteles.
Restaurantele sunt multe, variate, cu portii in general mari, preturi rezonabile si fiecare avand si o varianta de meniu pe langa a la carte. Iubesc salatele mari, main course, cu multe frunze completate cu peste, masline ori branza – pot spune ca nu am gasit in Gijon un singur restaurant care sa nu aiba o varianta sau chiar mai multe de asemenea salate. Unul din felurile traditionale care se gaseste la aproape orice restaurant este fasolea asturiana: se pune la inmuiat fasolea vreo cateva zile apoi se fierbe cu cateva bucati de costita, cu carnati sangerete si cu ceva mirodenii. Un vis! Noi, romanii, stim sa apreciem acest fel de mancare traditional si pe la noi. Peste variat, fructe de mare cat te tine stomacul si portofelul si….multa voie buna!
Spaniolii deschid magazinele pe la 9-10 iar la ora 2 dupa-amiaza totul se inchide pentru bine-cunoscuta siesta. Totul se redeschide la 5 dupa-amiaza si se inchide iar pe la 8-9 seara. Un ritm ciudat pentru noi, romanii, care suntem obisnuiti in alt mod. Sa am 3 ore de inactivitate fix in mijlocul zilei tot mi se pare putin contra-productiv, insa la ei pare ca merge asa.
Si, pentru a contrazice putin vorba filmului si cantecului: “the rain in Spain falls mainly on the plains” – am prins in Gijon si o ploaie, chiar daca orasul nu se afla la campie 🙂
Per total experienta vizitei in Gijon a fost una surprinzator de placuta, relaxanta si racoritoare. Cred ca vom reveni.
Anul acesta am ajuns in vacanta in Gijon – Spania. Pana acum aproape 2 luni nu auzisem niciodata de acest orasel de pe coasta Atlanticului. Cand ma gandeam la vacanta vara in Spania, ideea era sinonima cu caldura intensa, ariditate, aflux mare de turisti si bineinteles, orasele tinte absolute ale turistilor de pretutindeni: Barcelona, Valencia, Madrid, Malaga, Sevilia. Pentru a localiza Gijon am intrat pe google maps si am vizualizat Spania intreaga – Gijon se afla in nordul Spaniei, fix in mijlocul cordonului verde format pe tot nordul tarii, incepand de la Santiago de Compostela nord-vest, pana la faimosul Donostia San-Sebastian de la granita nord-estica cu Franta. Am aflat ca singura parte verde din Spania este nordul acesteia, approximativ 15% din tara, restul fiind acel climat arid cu care asociem de obicei Spania. Imprejurimile Gijon sunt muntoase spre deluroase si verzi, temperatura nu depaseste de obicei 26 grade vara si nu coboara sub 5-6 grade iarna. Cine se gandea ca vom fugi de caldura torida de vara din iulie-august din Romania, fix in Spania?!
Orasul este curat, cochet, elegant si rafinat si, cel mai important, din fericire, inca neinundat de turisti! Te poti plimba in voie pe strazile orasului vechi fara sa te calci in picioare si sa ai impresia ca te incearca o senzatie claustrofoba din ce in ce mai accentuata. Sunt turisti, bineinteles, insa nu depasesc o densitate insuportabila iar acest fapt te lasa sa respiri in voie, nu iti invadeaza spatiul, lucrurile nu se intampla ca pe banda rulanta.
Am prins sezonul reducerilor de vara in magazine, spre deliciul meu si spre disperarea partenerului de viata, dar, hey, in viata trebuie sa ai rabdare: eu rabdare si atentie sporita la maxim pentru a nu rata vreun magazin, el, rabdare cu mine. In magazine, vanzatoarele in mare parte sunt localnice, care nu stiu o boaba de engleza (sau daca stiu, nu vor sa isi exerseze skill-urile de a vorbi o limba straina) asadar, am folosit toate cunostintele mele de spaniola obtinute dupa vreo cateva telenovele sud-americane urmarite prin liceu si facultate. Pana la urma tot ne-am inteles.
Restaurantele sunt multe, variate, cu portii in general mari, preturi rezonabile si fiecare avand si o varianta de meniu pe langa a la carte. Iubesc salatele mari, main course, cu multe frunze completate cu peste, masline ori branza – pot spune ca nu am gasit in Gijon un singur restaurant care sa nu aiba o varianta sau chiar mai multe de asemenea salate. Unul din felurile traditionale care se gaseste la aproape orice restaurant este fasolea asturiana: se pune la inmuiat fasolea vreo cateva zile apoi se fierbe cu cateva bucati de costita, cu carnati sangerete si cu ceva mirodenii. Un vis! Noi, romanii, stim sa apreciem acest fel de mancare traditional si pe la noi. Peste variat, fructe de mare cat te tine stomacul si portofelul si….multa voie buna!
Spaniolii deschid magazinele pe la 9-10 iar la ora 2 dupa-amiaza totul se inchide pentru bine-cunoscuta siesta. Totul se redeschide la 5 dupa-amiaza si se inchide iar pe la 8-9 seara. Un ritm ciudat pentru noi, romanii, care suntem obisnuiti in alt mod. Sa am 3 ore de inactivitate fix in mijlocul zilei tot mi se pare putin contra-productiv, insa la ei pare ca merge asa.
Si, pentru a contrazice putin vorba filmului si cantecului: “the rain in Spain falls mainly on the plains” – am prins in Gijon si o ploaie, chiar daca orasul nu se afla la campie 🙂
Per total experienta vizitei in Gijon a fost una surprinzator de placuta, relaxanta si racoritoare. Cred ca vom reveni.