Magia unei seri de vineri
Saptamana Mare de dinainte de Paste a fost pentru mine una destul de sedentara. Mi-am petrecut-o in mare parte in casa, din cauza unei viroze suparatoare de primavara. Abia vineri dupa amiaza am iesit din casa si asta din necesitate: aveam programare la tatuaj de sprancene, lucru pe care il tot amanam de vreo 4 ani. In fine, am mult-asteptatele sprancene tatuate fir cu fir care au reusit de fapt sa repare anumite alegeri facute pe vremea cand moda cerea sprancene foarte fine.
Dupa ce am iesit de la salon, atat datorita faptului ca ma simteam bine din cauza noilor sprancene, cat si fiindca nu mai iesisem la o plimbare de aproape o saptamana, mi-am zis sa o iau la pas de pe Turda, unde este salonul sprancenat, pana la Victoriei, de unde aveam sa iau metroul spre casa. Atmosfera afara era placuta, soarele asfintea, nu batea vantul, totul era verde in jur si am putut admira in drumul meu o multitudine de flori: de la copaci infloriti, lalele, irisi, papadii, cat si multe altele care incantau ochii.
De pe b-dul 1 Mai mi-am zis sa trec pe Aviatorilor, pe unde imi place mai mult sa ma plimb, unde este mai verde si spatiul de promenada mai generos. In mica mea tranzitie in trecere pe langa restaurantul Doina, mi-a fost dat sa vad o floare absolut superba, agatatoare, mov, cu ciorchini mari de flori care atarnau, care se intindea din curtea unei case pe langa care treceam, pe deasupra intregului trotuar. Prima data am simtit parfumul, chiar cu mult inainte sa o vad! Initial nu intelegeam ce era oare acel parfum. Intreaga strada era parfumata! Stiam liliacul, iasomia si alte flori care miros frumos, mai ales la asfintit, insa nu cunosteam acest miros, era unul nou! Iata ca apare si floarea. Mi-am dat seama ca mai vazusem odata asa o floare in Italia, in curtea unui restaurant de langa Roma, acum ceva ani. Nu o vazusem si pe la noi dar, iata, exista! Am savurat momentul ca pe prima inghititura din cel mai fin cappucino cu lapte (ador prima inghititura cand spuma densa de lapte imi mangaie buzele) si chiar am stat putin sub crengile ei, umplandu-mi plamanii cu acel miros. Cateva raze de soare straluceau pe o parte din floari iar unele dintre ele cadeau chiar atunci, indesind covorul mov deja creat pe trotuar. Sincer, mi-as fi pus un scaunel acolo si as fi ramas ore in sir, dar cumva m-am gandit la ce s-ar fi gandit trecatorii sau locuitorii caselor din jur, asadar am trecut mai departe zambind, luand cu mine momentul magic de cateva secunde parfumate.
Nu mica mi-a fost mirarea cand, imediat dupa colt pe o straduta laterala, doi tineri, un el si o ea, scosesera o masuta si doua scaunele de fier forjat si le asezasera langa o masina parcata langa trotuar. Se asezasera si vorbeau relaxati, probabil savurand acelasi miros care cu siguranta se simtea si pana la ei. M-am uitat uimita la ei, pe de o parte ma gandeam ca e nepotrivit ca si-au pus masuta si scaunelele cumva chiar in strada (cu toate ca nu incurcau pe nimeni) iar pe de alta parte le admiram indrazneala de a iesi putin din norme. Era clar ca erau foarte relaxati si impacati cu ideea, mica lupta se dadea doar la mine in minte. Amandoi mi-au zambit iar eu le-am facut cu mana si le-am zambit inapoi, din reflex. Au facut si ei usor cu mana si momentul a trecut, eu traversand in acest timp straduta lor si continuandu-mi plimbarea.
La cativa pasi mai in fata, cand inca nu mi se stersese de pe fata nici placerea mirosului delicat al florii, nici zambetul de la zambetele primite de la cei doi vorbareti ai amurgului, un alt cuplu imi iese in cale. Ea, o blonda platinata inalta, imbracata intr-o salopeta neagra, fina, dantelata la manecile trei sferturi si cu spatele gol, lasand sa se vada o alta dantela neagra de sub salopeta. Am observat pielea neagra a papucilor cu toc pe care ii purta si m-am gandit cum de oare, unii oameni pot purta incaltamintea ca si cum abia au iesit din magazinul de unde chiar inainte cu cateva minute au cumparat-o?! Salopeta neagra nu avea nici o cuta, nu era deloc sifonata, cazand si imbracand corpul fix ca atunci cand intri intr-o cabina de proba cu haina dorita si puff!-perfect match! Cum oare reusesc acesti oameni sa fie mereu “ca scosi din cutie” effortless, nu stiu. Insa ea asa era. A mers cativa pasi in fata mea pana a intrat intr-o curte laterala, purtand in mana niste galerii de perdele albe, mici, sculptate, insa acest lucru absolut domestic nu ii taia din atitudinea natural eleganta. Pe el l-am zarit o secunda doar. Blond, sportiv, tocmai inchidea portiera masinii cu un gest felin, aducea cu Craig David 007. Probabil un alt observator mai atent ar fi atras atentia si la masina din care coborau, eu chiar nu am bagat de seama ce masina era. Sa ne imaginam ca una la fel de fancy ca ei doi.
Acesta a fost momentul meu magic de vineri seara, cand o floare agatatoare mov si superb mirositoare mi-a adus putin mai aproape frumusetea de a trai!
Saptamana Mare de dinainte de Paste a fost pentru mine una destul de sedentara. Mi-am petrecut-o in mare parte in casa, din cauza unei viroze suparatoare de primavara. Abia vineri dupa amiaza am iesit din casa si asta din necesitate: aveam programare la tatuaj de sprancene, lucru pe care il tot amanam de vreo 4 ani. In fine, am mult-asteptatele sprancene tatuate fir cu fir care au reusit de fapt sa repare anumite alegeri facute pe vremea cand moda cerea sprancene foarte fine.
Dupa ce am iesit de la salon, atat datorita faptului ca ma simteam bine din cauza noilor sprancene, cat si fiindca nu mai iesisem la o plimbare de aproape o saptamana, mi-am zis sa o iau la pas de pe Turda, unde este salonul sprancenat, pana la Victoriei, de unde aveam sa iau metroul spre casa. Atmosfera afara era placuta, soarele asfintea, nu batea vantul, totul era verde in jur si am putut admira in drumul meu o multitudine de flori: de la copaci infloriti, lalele, irisi, papadii, cat si multe altele care incantau ochii.
De pe b-dul 1 Mai mi-am zis sa trec pe Aviatorilor, pe unde imi place mai mult sa ma plimb, unde este mai verde si spatiul de promenada mai generos. In mica mea tranzitie in trecere pe langa restaurantul Doina, mi-a fost dat sa vad o floare absolut superba, agatatoare, mov, cu ciorchini mari de flori care atarnau, care se intindea din curtea unei case pe langa care treceam, pe deasupra intregului trotuar. Prima data am simtit parfumul, chiar cu mult inainte sa o vad! Initial nu intelegeam ce era oare acel parfum. Intreaga strada era parfumata! Stiam liliacul, iasomia si alte flori care miros frumos, mai ales la asfintit, insa nu cunosteam acest miros, era unul nou! Iata ca apare si floarea. Mi-am dat seama ca mai vazusem odata asa o floare in Italia, in curtea unui restaurant de langa Roma, acum ceva ani. Nu o vazusem si pe la noi dar, iata, exista! Am savurat momentul ca pe prima inghititura din cel mai fin cappucino cu lapte (ador prima inghititura cand spuma densa de lapte imi mangaie buzele) si chiar am stat putin sub crengile ei, umplandu-mi plamanii cu acel miros. Cateva raze de soare straluceau pe o parte din floari iar unele dintre ele cadeau chiar atunci, indesind covorul mov deja creat pe trotuar. Sincer, mi-as fi pus un scaunel acolo si as fi ramas ore in sir, dar cumva m-am gandit la ce s-ar fi gandit trecatorii sau locuitorii caselor din jur, asadar am trecut mai departe zambind, luand cu mine momentul magic de cateva secunde parfumate.
Nu mica mi-a fost mirarea cand, imediat dupa colt pe o straduta laterala, doi tineri, un el si o ea, scosesera o masuta si doua scaunele de fier forjat si le asezasera langa o masina parcata langa trotuar. Se asezasera si vorbeau relaxati, probabil savurand acelasi miros care cu siguranta se simtea si pana la ei. M-am uitat uimita la ei, pe de o parte ma gandeam ca e nepotrivit ca si-au pus masuta si scaunelele cumva chiar in strada (cu toate ca nu incurcau pe nimeni) iar pe de alta parte le admiram indrazneala de a iesi putin din norme. Era clar ca erau foarte relaxati si impacati cu ideea, mica lupta se dadea doar la mine in minte. Amandoi mi-au zambit iar eu le-am facut cu mana si le-am zambit inapoi, din reflex. Au facut si ei usor cu mana si momentul a trecut, eu traversand in acest timp straduta lor si continuandu-mi plimbarea.
La cativa pasi mai in fata, cand inca nu mi se stersese de pe fata nici placerea mirosului delicat al florii, nici zambetul de la zambetele primite de la cei doi vorbareti ai amurgului, un alt cuplu imi iese in cale. Ea, o blonda platinata inalta, imbracata intr-o salopeta neagra, fina, dantelata la manecile trei sferturi si cu spatele gol, lasand sa se vada o alta dantela neagra de sub salopeta. Am observat pielea neagra a papucilor cu toc pe care ii purta si m-am gandit cum de oare, unii oameni pot purta incaltamintea ca si cum abia au iesit din magazinul de unde chiar inainte cu cateva minute au cumparat-o?! Salopeta neagra nu avea nici o cuta, nu era deloc sifonata, cazand si imbracand corpul fix ca atunci cand intri intr-o cabina de proba cu haina dorita si puff!-perfect match! Cum oare reusesc acesti oameni sa fie mereu “ca scosi din cutie” effortless, nu stiu. Insa ea asa era. A mers cativa pasi in fata mea pana a intrat intr-o curte laterala, purtand in mana niste galerii de perdele albe, mici, sculptate, insa acest lucru absolut domestic nu ii taia din atitudinea natural eleganta. Pe el l-am zarit o secunda doar. Blond, sportiv, tocmai inchidea portiera masinii cu un gest felin, aducea cu Craig David 007. Probabil un alt observator mai atent ar fi atras atentia si la masina din care coborau, eu chiar nu am bagat de seama ce masina era. Sa ne imaginam ca una la fel de fancy ca ei doi.
Acesta a fost momentul meu magic de vineri seara, cand o floare agatatoare mov si superb mirositoare mi-a adus putin mai aproape frumusetea de a trai!