Wushu – Calatorie in China – Antrenament la Templul de la Academia Maestrului Yuan

Dupa cum ati putut citi in primul articol, iata-ma in Wudang – leaganul artelor martiale! Wudang este o regiune de deal-munte. La poalele muntilor se afla orasul cu acelasi nume, unde, la periferia acestuia, exista Academia Traditionala Daoista Interna Kung-Fu din Wudang a Maestrului Yuan. Am fost cazata in campusul Academiei. Sa nu va imaginati un hotel de nu stiu cate stele…nu. Campusul seamana mai mult cu o parte a Regiei studentesti de altadata… Totul in jur este destul de rustic, este ca un “return to the basics” sa zicem…, cu farmecul sau, odata ce incepi sa intelegi ce se intampla si sa te adaptezi.

Organizarea in campus e simpla. Micul dejun este intre orele 7-8, la ora 8.15 dimineata toata lumea se aduna in fata campusului si, dupa fluierul de adunare, se porneste incet-incet spre Templu, pentru exersarea de dimineata. Antrenamentul de dimineata incepe la 8.30 si se termina la 11. Pentru cei lenesi J Cei doritori sa simta o diferenta semnificativa incep la 4-5 dimineata cu alergare si exersare qigong. Nu mica mi-a fost supriza in prima zi, cand, la ora 5 dimineata m-au trezit niste zgomote, ca si cum cineva batea din palme sub fereastra mea. Bineinteles ca m-am ridicat sa vad ce se intampla. Ce era de fapt? Un cursant chinez harnic isi executa o parte a exercitiilor de qigong, care constau in lovirea incet cu a diferitelor parti ale corpului, pentru a pune qi in miscare. L-am privit uimita pentru putin timp, apoi am adormit la loc. Era clar prea dimineata pentru mine.

Antrenamentul de dimineata de la Templu este impartit pe grupe de studiu. Erau grupele de studiu traditionale intre 5-7 ani, apoi intre 8-10, intre 11-15 si adulti. Traditionale insemnau ca persoanele participante la curs locuiau acolo in campus si se antrenau ani intregi, unii chiar fiind adusi de parintii lor de la varsta de 5 ani. Aceste grupe erau in mod exclusiv de cursanti chinezi. Urma grupa de traditionali straini, grupa compusa din personae de pe tot mapamondul (Franta, USA, Indonezia, India, Germania, samd), care se desprindeau de habitatul lor obisnuit, de tara lor, si care veneau sa studieze ani intregi, zi de zi, la Academia Maestrului Yuan din Wudang. Erau impresionanti. Nu mai spun de grupele de traditionali chinezi, care erau absolut uimitori!

Si, in sfarsit, era grupa de straini care veneau ocazional, cum eram eu, pentru cateva zile pana la pentru cateva luni. Fiecare opta pentru studiul a ceva anume. Eu am ales sa imi repet si sa corectez o parte a unui tao-lu din wushu, numita xuan gong quan, pe care o studiasem la Bucuresti, insa nu pana la sfarsit si nu chiar in detaliile cele mai minutioase.

Primul antrenament dimineata, imi amintesc, a fost epuizant. Dar nu neaparat datorita exersarii propriu-zise, cat mai ales datorita conditiilor in care imi desfasuram exersarea. Diferenta de fus orar se simtea din plin, atmosfera era calda si umeda, aerul umed patrundea in plamani la fiecare inspiratie. Totul era nou, atentia era incordata la maxim, dorinta de a executa bine era puternica, ideea ca executam in fata Maestrului era putin intimidanta.

Dupa incalzire si loviturile de pumn, urma studiul individual, in care fiecare strain primea un instructor chinez, care coordona indeaproape activitatea fiecaruia. Din timp in timp Maestrul Yuan trecea pe la fiecare si observa, corecta, adauga, cu mare atentie si rabdare. A venit si randul meu, am executat ce invatasem. Miscarile imi erau putin nesigure, pana si eu mi-am observat din zbor vreo cateva greseli…insa emotia ma cuprinsese putin. Maestrul a observat si a zis: “More practice. But the movement is not quite bad. More practice!” I-am multumit, m-am inclinat in semn de multumire, s-a inclinat si el si a mers mai departe. Asa deci, MORE PRACTICE. Am aflat apoi ca asta spunea tuturor studentilor sai, indiferent de nivel 🙂